DURERE

Imi place sa impodobesc bradul de Craciun. Imi place sa simt mirosul de cetina de brad. Imi place sa admir cat mai mult timp bradul pe care il aranjez in functie de inspiratia de moment... Imi place sa-mi pun dorinte in timp ce-l impodobesc..poate prea multe dorinte.. Imi doresc multe realizari,...si realizez multe dorinte dar ...exista si un dar...dar niciodata nu realizez tot ce imi doresc.
Imi doresc in primul rand sa reziste cat mai mult...imi doresc sa-l admir cat mai mult timp...sa simt mirosul de aer curat, aer de brad, aer de munte...
Inainte rezista  bradul meu pana la 28 februarie, cand cu durere in suflet il desfaceam,..il aruncam la ghena, sau il puneam in balcon,..era frig in casa si bradul era verde si in februarie...Dar trebuia desfacut ...venea 1 martie, ziua martisorului,..prima zi de primavara,..zilele babelor...zilele mosilor...natura trebuia sa renasca... Primavara un nou inceput de an, anotimpul renasterii , anotimpul cand gazele incep sa forfoteasca,..ghiocei ies de sub zapada sa vesteasca revenirea la viata... ursii ies din hibernare,..Primavara viata uita de iarna grea....si bietul brad impodobit nu mai are ce cauta in casa mea...
Un brad ce l-am pastrat in balcon a castigat interesul micului meu papagal, Grig...un pui de perus primit cadou de ziua mea...un puisor gri , mic , prea mic,..care a invatat sa zboare in balconul meu...Primul zbor, in bradul din balcon, care era aproape de colivia lui... Ceva ii placea sa manance din brad... rontaia cu mare placere acele de brad,..cu mult mai multa placere decat mancarea lui spaciala din mei,..grau..de fructe nu se apropia... Un puisor care la inceput se speria de mine,..dupa aceea s-a obisnuit cu mine,.. s-a obisnuit sa intre in cadita lui de baie,..sa zboare in apropierea mea,..cat mai aproape dar nu ma lasa sa il iau in mana,..nu ma lasa sa-l mangai... dar ma asculta cand il dirijam spre colivie... Doua luni i-au trebuit sa accepte ca eu il ingrijesc, eu il hranesc, eu il las sa zboare liber in balcon si tot eu il inchid in colivie...si tot eu il plimb cu colivia prin casa...si tot eu ii mangai codita... Dupa doua luni m-a lasat sa-l iau si in mana,.. sa-l mangai,..sa-l alint...dar tocmai atunci l-am pierdut pentru totdeauna... probabil a fost prea mic...si cu paraziti,..poate a fost prea mic si ceea ce rontaia din brad,..pentru el a fost otrava,..poate semintele de flori din balcon,..poate  insectele pe care le ciugulea... Cum sa protejezi un perus...Scrie in carte,..dar un mediu steril,..un mediu fara insecte,..fara flori,..si fara brad...prea multe conditii..prea putine posibilitati.. Poate prea mic... Poate nedeparazitat si  eu nu l-am vazut la timp... Un sufletel pe care l-am iubit dar s-a dus cu bradul pe care nu l-am mai tinut in balcon...
Astazi bradul a trebuit sa-l desfac,..sa nu pierd globurile ce-l impodobeau... Astazi este cald,..prea cald in casa ca bradul sa reziste mult timp...Astazi bradul era mai uscat ca niciodata... globurile prinse ca intro colivie,.. se loveau intre ele la fiecare  miscare a crengutelor de brad chircite de deshidratare...
Si viata merge mai departe...
Toti ne nastem, crestem,..inflorim...si intro zi imbatranim..ne uscam ca micutul Grig,..ca bradutul de Craciun...
Dar brad impodobit de Craciun inseamna..Credinta,..inseamna Prosperitate..inseamna un an prosper,..un an plin de realizari,..un an in  care orice proiect prinde viata,..prinde aripi,..zboara si cu timpul...ca orice proiect devine realitate,..devine obisnuinta,..si este dat uitarii pentru ca alte proiecte trebuie sa-i ia locul... Un proiect un vis nou,..un an nou,..o viata mai frumoasa..mai instarita...DAR,..din nou un dar tot ce are un inceput are si un sfarsit..Dar niciodata sfarsitul sfarsitului ci doar sfarsitul unui trecut si inceputul unui nou viitor...
Viata este un ciclu fara inceput,..fara sfarsit... un perpetum mobile . Viata a existat, exista si va exista la infinit, doar ca timpul este ireversibil...
Si bradul astazi aruncat..la iarna viitore va fi inlocuit cu altul ...si cu altul...pana cand viata va exisista... Pana cand puterile ne vor ajuta..pana cand sperantele ne vor ajuta sa speram in viata,..si ciclul vietii va dainui ...cat timp avem in ce spera...cand visele ne vor purta pe aripile timpului...undeva in necunoscut...intro noua lume,..intro noua viata...VIATA....